ūmėdė

ūmėdė
ūmėdė̃ sf. (3b) DŽ, NdŽ, LKAI170, Sdb, Kp, Km, (3a) K.Būg(Ds, Sl, Sn), DrskŽ, Dkš, Rod, Rg, ūmedė̃ (3b), umėdė̃ (3b) NdŽ, LKAI170, Mlk; [K], ū̃mėdė (1) Rtr, LKAI170; L bot. 1. Lex178, Q159, SD8, Sut, N, Kos57,135, BŽ553, DŽ, NdŽ, KŽ, Smln, Skr, Prn, Sn, Lp, Žln, Sdb, Brž, An, Km, Rk lakštabudžių šeimos valgomas grybas (Russula): Ūmėdė garduolė (R. delica) rš. Tikroji ūmėdė (R. verca) rš. Piktoji ūmėdė (R. emetica) LBŽ. Raiboji ūmėdė (R. integra) Mt, LBŽ. Rausvoji ūmėdė (R. alutacea) Mt, LBŽ. Paprastoji ūmėdė (R. emetica) Mt. Karčiuklė ūmėdė Vlž. Ūmėdė̃ yra grybė su raudona galva J. Ūmėdė̃ ružava, aplupt ją reikia Rod. Kitokių nepripažinom [grybų] – ūmėdė̃, lepšis da jau, nu, baravykas ir raudonikas Kp. Da yra [mūsų miškuose] tokios ū́mėdės, voveruškos, paberžės Bsg. Imsi mat ūmedes, – kad ir baravykų užtenka Srv. Na, seniau šile kiek būdavo grybų! Ūmedžių̃, kazlėkų tai nė nerinkdavom Mžš. Ū̃mėdės jau tąsyk nedygo, jau šalta buvo PnmŽ. Parsinešė tę kelias ùmėdes, nėra [grybų] Pv. Ūmėdės skanios, tik išdaryt jos labai sunku Trgn. Čia rausvos, melsvos, pilkos ū̃mėdės sutūpę, linksmutės, gražiai auga, niekas joms nerūpi A.Baran. Kiaulinėm vadino baltas ū́mėdes Mrc. Taip somuok: ūmėdė, gotė, kelmatė, raudonviršė, rudikė, kelmutis, musmiris, pumpotaukšlis, lepšė JD95. Tam miške randam baravykų, lepšių, ūmėdaĩčių Graž. Ūmėdáičių tę daug yra Pls. Ūmėdýtė NdŽ. Da yra ūmėdžìkių, ale mažai visai LKT227(Rmš). ^ Lepšė ūmėdė – visas mergas suvedė Pšl. Lepšė grybė ūmėdė – visas bobas suvedė Vb. 2. R, R347, MŽ, MŽ464, N, [K], M, KŽ piengrybis (Lactarius).
◊ geltonóji ūmėdė̃lė Lb bot. valgomoji voveraitė, gaidelis (Cantharelius cibarius).

Dictionary of the Lithuanian Language.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ūmėdė — ūmėdė̃ dkt. Vaikai̇̃ ū̃mėdes reñka …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • scolopendră — SCOLOPÉNDRĂ, scolopendre, s.f. Mic animal miriapod care trăieşte în locuri umede şi întunecoase şi se hrăneşte cu larve de insecte; cârcăiac (Scolopendra cingulata). – Din fr. scolopendre, lat. scolopendra. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cianoficee — CIANOFICÉE, cianoficee, s.f. (La pl.) Clasă de alge albastră, microscopice; (şi la sg.) algă din această clasă. [pr.: ci a ] – Din fr. cyanophycées. Trimis de viorelgrosu, 23.02.2003. Sursa: DEX 98  CIANOFICÉE s. pl. v. alge albastre …   Dicționar Român

  • deseca — DESECÁ, deséc vb. I. tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafaţa terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – De4 + seca (după fr. dessécher). Trimis de… …   Dicționar Român

  • gălbenea — GĂLBENEÁ, gălbenele, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate şi dinţate, cu flori galbene, care creşte în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate şi …   Dicționar Român

  • hidrotropism — HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s.n. Mişcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare şi a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hidrotropísm s. n.… …   Dicționar Român

  • impar — IMPÁR, Ă, impari, e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soţ. – Din lat. impar cf. fr. i m p a i r. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură …   Dicționar Român

  • muşchi — MUŞCHI1, muşchi, s.m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veşnic verzi în locurile umede şi umbroase şi au ca organe de reproducere anteridii şi arhegoane; (şi la sg.) plantă din această clasă. ♦… …   Dicționar Român

  • salamandră — SALAMÁNDRĂ, salamandre, s.f. Animal batracian asemănător cu şopârla, cu picioarele scurte şi îndreptate în lături şi cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanţă protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre,… …   Dicționar Român

  • ţâţă — ŢẤŢĂ, ţâţe, s.f. 1. (pop.) Sân, mamelă. ♢ loc. adj. De ţâţă = (despre copii) sugar. ♢ loc. adv. La ţâţă = la sân, la piept. ♢ expr. A da ţâţa = a da să sugă, a alăpta. A avea ţâţă = a avea lapte suficient pentru a şi alăpta copilul. 2. Gurguiul… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”